La mine la munca e mult de treaba si oamenii sunt putini. Asa ca luni ne-a anuntat sefu ca de marti vom avea un nou coleg. Si mi-a spus ca ma roaga sa il urmaresc cum munceste ca o sa aiba intrebari despre el. N-am prea avut vreme sa il urmaresc pentru ca am avut alte sarcini de dus la cap, dar am incercat sa ii mai zic cum se face una-alta pe acolo, de la un moment dat a crezut omu ca sunt prietena lui si a inceput si asta sa ma roage sa-l ajut cand nu stia sa faca ceva. Zic si asta pentru ca am mai avut un coleg care ma intreba mereu cum se fac lucrurile desi nu eram eu in charge cu instruirea lui, dar asta e alta poveste. Oricum, asta de a venit marti a fost in regula omu, nu stiu exact ce facea si cum facea, dar stiu ca dupa ce l-am ajutat cu ceva a venit sa ma intrebe cum se poune “thank you” in limba mea, ceea ce mi s-a parut dragut, ca ceilalti colegi de-ai mei nu ma intreba niciodata nimic despre tara mea. Si cum ziceam a venit asta marti, a inceput sa invete ce si cum facem, ba facea chiar si pe interesatu si incantatu ca deja i se clarifica lucrurile si astazi vine la mine un coleg si ma roaga sa strecor si lucrarea astuia printe ale mele, Evident ca am intrebat da el ce face? Pai cica a plecat 😯 Pai cum adica a plecat? Pai uite asa s-a trezit omu in mijlocul zilei de munca ca e prea plictisitor ce facem noi aici si a plecat acasa, ca lui nu-i trebuie asa ceva. Evident ca m-a busit rasu si am si comentat: “Oh my God, you Canadians!”

Si eu imi faceam probleme ca vreau sa plec acasa in vara asta si seful imi zice ca sa plec trei saptamani, eu vreau patru. Dar acum nu-mi mai fac, pentru ca sunt un angajat valoros doar pentru ca merg la serviciu un fiecare zi :-). Sa nu mai spun de faptul ca ma prind repede pe unde fuge curentu. Deci cred ca o sa am jobul si dupa ce ma intorc din vacanta mea de patru saptamani. Oricum sunt in negocieri cu el si cred ca pana la urma va ceda, ca n-are ce face.