Desi ma preumblu pe la umbra artarului de veo 10 luni (de fapt nici nu e asa mult) nu incetez sa ma minunez de ce vad in jurul meu. Despre oamenii amabili si zambitori am povestit, cu astia deja m-am obisnuit si am si invatat sa raspund la fel. Dar mai sunt multe altele.
Am venit in Canada dupa 12 ani de Bucuresti unde stim ca totul e pe fast forward (mai putin traficul ziua). Asa ca rabdarea nu prea ma caracterizeaza, sau nu ma caracteriza ca acu parca m-am mai calmat. Primu lucru pe care l-am invatat aici a fost ca nu trebuie sa fac nimic ieri. Expresia preferata a oamenilor din Nova Scotia e “take your time”. Si ei asa si fac. Nu se grabesc nicaieri. In trafic majoritatea abia se misca, daca trebuie sa vireze la 90 de grade, aproape ca se opresc de tot de era sa intru in “curu” lor de vreo cateva ori. V-am zis ca vin din Bucuresti, da? Unde am condus zi de zi: o ora jumate dus pana la serv, o ora jumate inapoi. Acu fac 15 minute cand e trafic.
Dar ce ma uimeste pe mine cel mai tare si mai tare in trafic, este cum se opresc masinile sa trec eu strada, desi n-am trecere de pietoni. Astia cum vad un pieton, cum intepenesc si asta la o distanta de vreo 5 m de el sa nu care cumva sa il sperie daca stau mai aproape de el. Eu prima oara nu intelegeam de ce s-a oprit unu cand eu incercam sa trec strada prin loc nemarcat. Deci nu aveam nici un fel de prioritate. Nici n-am trecut pana ce nu mi-a facut soferu semn, ca nu ma prindeam ce se intampla. Acu stiu, asa sunt ei, take your time!
Alta faza tare mi s-a intamplat cu bicileta. Mergem cu bicicleta pe un traseu special amenajat care pleaca din oras, aproape de unde locuim si se tot duce vreo cativa km buni, de nu am ajuns niciodata la capatul celalalt. Doar ca traseul asta se intersecteaza cu strazi, highways cum le zic canadienii. Pe unde se merge chiar si cu 80 km/h. Mare mi-a fost mirarea cand masini de pe ambele sensuri au oprit sa treaca biciclistii, desi noi avem stop, nu ei. Si nu mi s-a intamplat doar o data.
Tot din categoria “cu bicicleta” mai am una. MI-am cumparat o bicicleta clasica, fara viteze, din aia cu frana pe pedale, de m-am minunat ca mai exista asa ceva. Are chiar si cos, de rade varmiu de mine sa pot sa pun painea in el. In prima zi pe trail, fiind in wkd, era multa lume. Care lume ma saluta 😯 Uite asa ca suntem toti pe biciclete hai sa ne salutam. De ma simteam ca la bunica la tara unde mergand pe drum trebuia sa dau buna ziua la tot omu cu care ma intalneam desi nu-l vazusem in viata mea si nici el pe mine. Insa salutatul nu e nimic, dar ma trezeam ca vine cate unu/una din spate si din viteza imi strigau: “Nice bike”, “Love your bike”. Mi s-a parut foarte dragut din partea lor, dar intr-o prima faza m-au uimit. Ca asa suntem noi, obisnuiti sa ni se strige injurii, nu lucruri dragute.
Asa ca nu mai stiam ce sa scriu. Anul trecut, cred ca in prima noastra luna aici, au bagat astia teava de gaze in fata blocului (ca in Canada gazele abia acu se baga. EI folosesc electricitate si petrol pentru gatit si incalzit). Si veneau oamenii aia de dimineata, isi sapau bucata de sant pe ziua aia, bagau teava si pana ce plecau il si astupau la loc. Iar a 2-a zi continuau de unde au ramas, iar sant, iar astupat. Nu ai voie aici sa lasi groapa pe strada, ca vine canadianu si cade in ea si ai incurcat-o.
Si una mai noua. Ia uitati ce vand magazinele in luna august:
Nici n-a venit sezonul uraganelor, pana la Halloween mai avem, dar ei deja au scos la vanzare decoratiuni de Craciun. Cred ca in curand o sa aud si Jingle Bells prin magazine. Nu m-ar mira.
PS: mi-am amintit ca azi am vazut un semn de toaleta pe care scria: “barrier free washroom”. I-am intrebat chiar si pe canadieni ce vrea sa insemne chestia asta, da nici ei nu stiau. Unu mi-a zis ca o fi man and women, no walls 🙂
7 responses to “Minuni”
Ma, eu am vz tot felul de prostii pt Halloween prin magazine, dar pentru Craciun inca nu. Dar tr sa apara si la noi ca imi aduc aminte ca atunci cand am venit, in noiembrie, toate magazinele erau pline de globuri si isi ornasera canadezii usile cu coroane din alea de brad:)))
Da asa era in Noiembrie, deja cantau colindele in magazine. Iar coronite de brad mai vad si acu pe usi ca nu le-au mai dat jos. Ce rost are sa le mai dai jos cand peste un an vine alt Craciun?
Super tare intamplarile cu bicicleta :))) foarte amabili sunt ei, canadienii. Te rog sa vii sa te plimbi cu bicicleta si in Bucuresti, ca sunt benzi special amenajate ptr biciclisti, care unele se intrerup brusc in sosea :)) Cand se intrerup, acolo poti face popas..exact ca la voi :)))
Sunt curioasa daca la voi (in Halifax) se produc accidente rutiere, ca daca ei merg cu viteza mica si regulamentar…..nu ar trebuie sa se accidenteze
Din păcate prea rar e vorba de amabilitate. În rest e vorba de daune în caz de accident. Iar când e vorba de unul dintre un biciclist şi un şofer, în 90% din cazuri câştigă biciclistul, chiar dacă el este cel care nu a acordat prioritate ori nu s-a asigurat. Iar asta deoarece bicicliştii se bucură de o largă simpatie pentru că sunt “eco”… 😉
Nu stiu daca e amabilitate sau frica de accident. Adevaru e ca astia de aici is cam “mocofani” la volan. Dar de fiecare data eu descalec de pe bicicleta la intersectiile cu strada, deci nu vad de ce le-ar fi frica ca s-ar putea intampla ceva, cand e evident ca stationez. Da mai stii?
In Bucuresti am visat mereu sa merg pe bicicleta dar nu am avut curaj sa ies pe strada cu ea, iar la un moment dat in parcuri nu aveai voie cu bicicleta. Cum nu aveai voie nici sa calci iarba 🙂 Deci am renuntat la idee.
Da, sunt destui “mocofani” la volan, dar şi cu ghidonul în mâini. Tocmai de aceea e recomandat să fii prevăzătoare 😉 Că tare ciudată mai e ţara asta…
Ooo, da si biciclistii sunt niste exemplare… Azi, de exemplu era sa intre unu in mine ca el mergea pe trotuar cu bicicleta, vorbea la telefon si cand i s-a terminat trotuarul era sa iasa in strada, desi nu avea trecere de pietoni. Dar s-a sesizat la timp si s-a oprit. Am avut noroc. Cat despre tara asta, sa zicem ca e diferita. Iar cetatenii ei si mai si … 🙂