Astazi m-am simtit bine, uite asa fara motiv. De dimineata nu parea a fi o zi prea buna ca imi pierdusem telefonul. Aseara am fost la cursul de engleza, pe care il frecventez mai mult asa, de dragul socializarii, ca la vorbit tot nu mi-am dat drumu inca si am vrut sa caut un numer de telefon pentru o colega. Doar ca nu am gasit telefonul in geanta, dar am stat linistita crezand ca l-am lasat acasa. Dar cand am ajuns acasa, nu l-am vazut pe nicaieri. Am rascolit putin casa, dar nu era, l-am apelat, nu l-am auzit, dar am stat linistita iar, ca m-am gandit ca sigur e la serviciu. Si m-am pornit de dimineata spre munca si mare mi-a fost surpriza neplacuta de nu fi nici acolo. Si nici un coleg nu-l vazuse. Asa ca deja ma luasera supararile, ca sunt asa de ametita si l-am pierdut si incepusem sa-l banuiesc si pe noul meu vecin ca o fi sarit parleazu din balcon de la el la mine si a intrat in casa, ca noi nu inchidem usa la balcon cand plecam de acasa. Dar am zis sa mai fac totusi o incercare si sa ii trimit profesoarei mele un email sa ii spun sa caute totusi prin clasa, ca l-oi fi scos din geanta inainte sa imi ceara colega numarul. A cautat femeia prin clasa, a fost si la baie, dar mi-a trimis email ca nu e. Intre timp eu ma gandesc sa ma sun de pe fix, poate totusi e pe undeva. Si cand colo ce sa vezi, il aud sunand undeva in stanga mea. Fix din cosul de gunoi, unde il aruncasem ieri impreuna cu un teanc de hartii printre care il uitasem 🙂 Noroc ca nu a dus nimeni gunoiul si ca telefonul n-a fost pe silent sau descarcat. Deci am telefon mobil in continuare. Ca ma si gandeam ce mi-o fi trebuit mie telefon ca oricum nu are cine sa ma sune pe mobil. Cine vrea sa sune poate sa o faca pe fix, imi lasa mesaj ca aici e o moda sa vorbesti singur cand nu iti raspunde omu. Stai acolo si turui, dar trebuie sa ai grija sa nu uiti sa spui data si ora la care ai sunat si sa-ti lasi numarul de telefon in caz ca trebuie sa dai si tu vreun raspuns. By the way, eu urasc treaba asta cu vorbitu de unu singur sa te inregistreze robotu.

Dar sa trecem peste si revenim la altele. Culinare, cum altfel? Vad azi pe Facebook o poza cu o mandrete de farfurie de branza cu smantana. Si evident cu o mamaliga galbena si apetisanta langa. Mi s-a facut pofta de masa asta simpla, da care mi se parea delicioasa chiar si acasa, d-apai la Canada. Asa ca dupa serviciu ma duc glont la magazin sa imi cumpar cele de trebuinta pentru asa festin. Doar ca la magazinul din drumul meu spre casa nu gasesc branza de aia dulce si nici smantana de care imi place mie, din lapte. Imi iau niste mere din Chile, niste pere din SUA si ma pornesc spre magazinul unde stiu eu ca gesem mereu branza. Doar ca la magazin ala au tot felu de produse internationale, inclusiv legume si fructe pe care nu le gasesti oriunde. Asa ca mi-am luat de toate.

Si ca ziua sa fie buna pana la sfarsit, am gasit si gelatina asa ca mi-am refacut stocul pe care l-am risipit in weekend incercand sa fac un diplomat. Mi-a iesit din a 3-a incercare si dupa ce am irosit vreo 8 pliculete de gelatina.

Si-acum ma duc sa-mi prepar dovleceii aia cumva daca tot i-am cumparat doar pentru ca-s ca acasa.

PS: Eu n-am stergare din alea traditionale ca altii, dar a mers mancarea mea si de pe rogojina :))