Inainte sa plecam din Romania multi din cei care auzeau ca plecam ne ziceau ca “acolo” oamenii sunt reci, nu ai nici o sansa sa-ti faci prieteni pentru ca nu esti de-al lor, etc. Ba chiar mi-a povestit medicul meu de familie din Romania, ca i-a spus lui un om, cum ca in Toronto a murit un om pe o banca in parc si a zacut acolo vreo cateva zile bune pana sa se prinda cine s-o fi prins ca el e mort. Si ca trecea lumea pe langa el si nimeni nu-i dadea atentie. Oameni nepasatori domle in Canada! De parca in Romania daca vedem un om intins pe o banca ne ducem sa-i luam pulsu. Cred ca facem fix ca cetatenii “nepasatori” ai Canadei si ne zicem ca ori e beat, ori e vreun om al strazi care acolo s-a gasit si el sa-si intinda oasele.

Ce vreau sa spun de fapt este ca eu nu am avut experiente neplacute cu canadienii. Pana ca si cu colegii mei ragaitori m-am imprietenit. Nu va inchipuiti ca iesim in oras dupa program, dar la serviciu este o atmosfera relaxata. Atat de relexata incat unu s-a gandit sa imi ia boxele de la calculator cand nu eram la birou si sa le puna la el. Da nu-i problema ca mi le-am luat inapoi. Adica radem, glumim, dar nu parasim incinta. Adica boxele sa nu o paraseasca.

In ultimele zile insa am avut numai surpize placute din partea canadienilor astia reci. Prima a venit de la profa de la cursul de seara de engleza careia i-am spus ca vreau sa dau TOEFL-ul pentru ca ma cam bate gandu sa aplic la un master. Si s-a oferit femeia sa ma ajute, asa ca e dispusa sa stea cu mine cate o ora inainte de curs sa ma pregateasca. Si o face doar pentru ca placerea ei 😯

Pe langa acest curs, organizatia care se ocupa cu integrarea imigrantilor in Nova Scotia, mai are un program care ofera imigrantilor care au un job engleza la locul de munca. Nu stiu daca am povestit despre asta vreodata asa ca trebuie sa precizez engleza la locul de munca inseamna ca vine un om de doua ori pe saptamana cate o ora jumate si te invata engleza specifica postului tau. Cum eu nu am avut nevoie sa invat sa fiu politicoasa in engleza sau cum sa scriu un email, ne-am concentrat pe ce ma doare pe mine mai tare si mai tare, adica pe conversatie. Si m-am tot conversat cu tutorele meu, de ne-am imprietenit. Si chiar imi place de ea, desi e canadianca din mosi stramosi. Si din vorba in vorba i-am povestit ca ma gandesc sa ma mut intr-un alt apartament si ieri imi spune ca daca ma mut, desi nu se va intampla in urmatoarele doua saptamani cat a mai ramas din programul nostru, ea ma poate ajuta. Cica sa-i dau un telefon ca ia camionu lu taica-su si vine sa ma mute. Uite asa fara sa ma plang ca m-as muta de-as putea, ca n-am cu ce sa car… Really? Pai unde sunt domle canadienii aia care ma lasa sa mor pe strada si isi vad de drumul lor? Acum eu stiu ca ambele mele profesoare lucreaza cu imigranti, dar totusi sa-mi cari mie mobila nu cred ca e sarcina de serviciu.

Si pentru ca am fost cuminte a venit si mosu la mine aseara. Desi in ignoranta mea eu si uitasem de el. Dar pe cuvant de imigrant de n-am fost cuminte!